Stabilitate emoțională

Scop: Dezvoltarea stabilității emoționale și a capacității de a menține echilibrul emoțional în situații dificile.

Problema abordată: Dificultăți în gestionarea emoțiilor și menținerea echilibrului emoțional în contexte marcate de stres, conflicte sau percepții negative despre sine și despre ceilalți.

Relevanța pentru sănătatea mintală: Instabilitatea emoțională poate conduce la reacții impulsive, conflicte interpersonale și scăderea încrederii în sine. Activitățile care îi ajută pe tineri să își regleze emoțiile și să își construiască o imagine de sine mai echilibrată sunt importante pentru bunăstarea lor emoțională și relațională.

Schimbarea urmărită:
dezvoltarea controlului emoțional;
consolidarea capacității de a-și păstra echilibrul emoțional în situații dificile;
dezvoltarea unei imagini de sine sănătoase și echilibrate;
creșterea nivelului de autocunoaștere și reflecție personală.

Contextul activității pilot

Activitatea a fost testată în cadrul proiectului MEET la Liceul Teoretic „Meșterul Manole” din comunitatea rurală Sălcuța, Republica Moldova, școală parteneră a Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chișinău.
Activitatea a fost desfășurată de două ori, cu două grupuri diferite de participanți reprezentând categorii de vârstă distincte, incluzând elevi din ciclul gimnazial și liceal. Ambele sesiuni au urmat aceeași structură, oferind facilitatorilor posibilitatea de a observa modul în care participanții de vârste diferite au abordat reflecția asupra emoțiilor și percepțiilor despre sine.
Sesiunile au fost facilitate de practicieni instruiți, care au adaptat ritmul discuțiilor și profunzimea reflecției în funcție de particularitățile de vârstă și dezvoltare ale grupurilor.

Fundamentare teoretică

Stabilitatea emoțională reprezintă un element esențial al sănătății mintale și al stării generale de bine. Ea se referă la capacitatea unei persoane de a gestiona și exprima emoțiile într-un mod echilibrat, chiar și în situații marcate de stres, presiune sau conflict.
O persoană cu un nivel bun de stabilitate emoțională poate face față provocărilor fără a reacționa impulsiv și își poate regla reacțiile pentru a-și menține echilibrul emoțional.
Activitățile care susțin dezvoltarea stabilității emoționale sunt deosebit de importante pentru tineri, mai ales pentru cei care se confruntă cu vulnerabilități emoționale, dificultăți relaționale sau un nivel scăzut de autocunoaștere.
Exercițiul „4 pătrate” îi ajută pe participanți:
să se autoevalueze;
să observe modul în care aceeași trăsătură poate fi percepută diferit în funcție de perspectivă;
să înțeleagă cum percepțiile influențează reacțiile emoționale și relațiile;
să își dezvolte o perspectivă mai echilibrată asupra propriei persoane.

Grup țintă

Vârstă: 12–30 de ani (adaptabil și pentru adulți)
Profil: elevi, tineri NEET, tineri proveniți din medii vulnerabile, grupuri diverse din medii urbane și rurale sau aparținând minorităților
Context: medii de educație formală și non-formală (activități educaționale, ateliere, sesiuni de formare)

Context de utilizare

Locație: școli, ONG-uri, centre de tineret, centre comunitare etc.

Tipuri de competențe și dimensiuni abordate

Competențe socio-emoționale: autocunoaștere, empatie, autoreglare emoțională
Competențe relaționale: îmbunătățirea comunicării și gestionarea conflictelor
Competențe de autoreglare: controlul impulsurilor, gestionarea furiei și a frustrării
Competențe de conștientizare: înțelegerea modului în care perspectivele influențează percepțiile și reacțiile, dezvoltarea gândirii pozitive și a sentimentului de autoeficacitate
Dezvoltare personală: reflecție personală și acceptarea diversității emoționale

Descrierea activității – pas cu pas

Exercițiul „4 pătrate”
Participanții sunt invitați să reflecteze asupra propriilor caracteristici și asupra modului în care reacționează emoțional în diferite situații. Aceștia identifică atât calitățile pe care le apreciază la propria persoană, cât și trăsăturile sau comportamentele pe care le consideră dificile sau problematice.

Pasul 1: Desenarea pătratelor

Formatorul explică participanților cum să deseneze un pătrat mare pe o foaie de hârtie și să îl împartă în patru pătrate egale, numerotate de la 1 la 4. Facilitatorul răspunde întrebărilor și oferă clarificări atunci când este necesar.
Participanții ascultă instrucțiunile și desenează pătratele conform explicațiilor primite.

Pasul 2: Identificarea punctelor forte și a dificultăților personale

Formatorul oferă participanților foi și materiale de scris și le cere:
să noteze în pătratul 1 cinci calități pe care le apreciază la ei înșiși;
să noteze în pătratul 3 cinci trăsături, comportamente sau obiceiuri pe care nu le apreciază la propria persoană.
Facilitatorul oferă exemple orientative, precum:
„Calitate: sunt răbdător.”
„Dificultate: reacționez prea impulsiv.”
Formatorul manifestă răbdare și empatie pentru a se asigura că toți participanții înțeleg exercițiul.
Participanții completează pătratele cu trăsături pozitive și negative.

Pasul 3: Reinterpretarea trăsăturilor negative într-o manieră pozitivă

Formatorul invită participanții să reformuleze trăsăturile negative din pătratul 3 într-o manieră pozitivă.
De exemplu:
„prea impulsiv” poate deveni „capabil să reacționeze rapid în situații de criză”.
Facilitatorul îi încurajează pe participanți să reflecteze asupra modului în care ar putea fi descriși de o persoană apropiată care îi apreciază și îi susține.
Participanții notează noile formulări în pătratul 2.

Pasul 4: Reinterpretarea trăsăturilor pozitive dintr-o perspectivă critică

Formatorul le cere participanților să își imagineze o persoană cu care se află în conflict și să reformuleze calitățile din pătratul 1 într-o manieră critică sau negativă.
De exemplu:
„Sunt răbdător” poate deveni „Reacționez prea lent în situații urgente”.

Facilitatorul îi încurajează să reflecteze asupra modului în care aceeași trăsătură poate fi percepută diferit în funcție de context sau de perspectiva unei alte persoane.
Participanții notează reformulările în pătratul 4.

Pasul 5: Reflecție personală și discuție de grup

Formatorul le cere participanților să acopere pătratele 3 și 4 și să observe conținutul pătratelor 1 și 2.
Facilitatorul inițiază apoi o scurtă discuție: „Ce impresie aveți despre modul în care sunteți percepuți?”
Ulterior, participanții acoperă pătratele 1 și 2 și analizează pătratele 3 și 4.
Formatorul continuă reflecția prin întrebarea: „Ce înseamnă faptul că aceeași trăsătură poate fi percepută diferit în funcție de perspectivă?”
Discuția este orientată spre modul în care percepțiile influențează comunicarea, relațiile și echilibrul emoțional.
Participanții împărtășesc observații, concluzii și reflecții personale despre experiența trăită în cadrul exercițiului.

Materiale necesare: foi de hârtie; creioane, pixuri sau markere.

Posibile adaptări

Grupuri mai mici sau mai mari: Exercițiul poate fi realizat în același mod, însă în grupurile numeroase poate fi utilă împărțirea participanților în echipe mai mici pentru reflecție și discuții.
Grupe de vârstă diferite: Activitatea poate fi adaptată pentru copii sau adolescenți prin simplificarea limbajului și utilizarea unor exemple mai accesibile.
Niveluri diferite de vulnerabilitate:
Pentru grupurile vulnerabile poate fi necesar mai mult timp pentru reflecție personală.
În cazul participanților care se confruntă cu dificultăți emoționale mai complexe, facilitatorul trebuie să fie atent la emoțiile care apar și să gestioneze discuțiile într-o manieră empatică și sigură.

Evaluarea impactului activității

Indicatori	Metode de evaluare
Îmbunătățirea autocunoașterii și acceptării propriilor trăsături	Fișă de autoevaluare înainte și după activitate Afirmații precum: „Mă simt mai conștient de modul în care mă percep ceilalți.” – scală 1–5
Deschidere față de reinterpretarea propriilor dificultăți într-o manieră pozitivă	Feedback verbal și discuții de grup

Reacții observate în timpul activității pilot

Activitatea a generat reacții diverse, reflectând diferențele dintre participanți în ceea ce privește nivelul de autocunoaștere și reglare emoțională.
În ambele grupuri, mulți elevi au abordat exercițiul cu curiozitate, deși unii au manifestat inițial ezitare atunci când au fost invitați să reflecteze asupra propriilor calități și dificultăți personale.
Pentru unii participanți, exercițiul a fost perceput ca interesant și provocator din punct de vedere reflexiv, în timp ce alții au avut nevoie de mai mult timp pentru a analiza și exprima deschis propriile trăsături.
Au fost observate diferențe între participanții cu profiluri emoționale și psihologice diferite. Unii tineri au demonstrat un nivel ridicat de autocunoaștere și au reușit să își reformuleze trăsăturile cu ușurință, în timp ce altora le-a fost mai dificil să privească propriile dificultăți dintr-o perspectivă pozitivă sau să își analizeze critic punctele forte.
Au fost observate și anumite diferențe între băieți și fete. În multe situații, fetele s-au implicat mai rapid în activitățile de reflecție și au fost mai dispuse să își împărtășească perspectivele personale. Băieții au abordat uneori activitatea cu umor sau prin răspunsuri scurte la început, însă s-au implicat progresiv pe măsură ce discuția a avansat.
Participanții din grupul mai mare au formulat reflecții mai complexe despre modul în care percepțiile influențează stabilitatea emoțională, în timp ce participanții mai tineri au oferit răspunsuri mai directe și concrete, bazate pe exemple din experiențele lor cotidiene.

Riscuri și avertismente

Evitați criticarea sau ridiculizarea participanților.
Participarea la discuții trebuie să rămână voluntară.
Activitatea nu urmărește abordarea traumelor, ci susținerea dezvoltării stabilității emoționale.