„Brațele încrucișate” și „Toți suntem diferiți”

Scop: Crearea unei atmosfere de lucru pozitive și încurajarea flexibilității cognitive; introducere în activitățile următoare.

Problema abordată: Tendința către gândirea rigidă în rândul tinerilor NEET și presupunerea că ceilalți percep realitatea în același mod în care o percepem noi.

Relevanța pentru sănătatea mintală: Gândirea rigidă și lipsa flexibilității cognitive pot contribui la apariția conflictelor, a stresului interpersonal, a dificultăților de adaptare la situații noi și a blocajelor emoționale. Conștientizarea existenței unor perspective diferite este esențială pentru dezvoltarea empatiei, toleranței și reglării emoționale.

Schimbarea urmărită:
creșterea gradului de conștientizare a rigidității cognitive;
dezvoltarea capacității de acceptare a perspectivelor diferite;
încurajarea deschiderii față de schimbarea propriei perspective, chiar și atunci când acest proces generează disconfort.

Contextul implementării pilot

Această activitate a fost implementată ca parte a unei acțiuni pilot desfășurate în cadrul proiectului MEET la Liceul Teoretic „Meșterul Manole” din satul Sălcuța, partener asociat al Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chișinău.
Acțiunea pilot a fost realizată cu două grupuri distincte de elevi. Grupul mai tânăr a fost format din 10 băieți și 14 fete din clasele V–VIII, cu vârste cuprinse între 12 și 14 ani. Grupul mai mare a inclus 4 băieți și 14 fete din clasele IX–XII, cu vârste între 15 și 17 ani.
În ambele grupuri, sesiunile au fost facilitate de doi facilitatori instruiți, care au urmat aceeași structură a activității, adaptând însă ritmul și profunzimea reflecției la particularitățile de vârstă ale participanților.

Fundamentare teoretică

Flexibilitatea cognitivă se referă la capacitatea unei persoane de a-și adapta gândirea, comportamentele și reacțiile emoționale în funcție de contexte diferite. În domeniul sănătății mintale, aceasta reprezintă un factor important de protecție și este asociată cu adaptabilitatea, reziliența și relațiile interpersonale sănătoase.
Oamenii tind adesea să creadă că modul lor de a vedea lucrurile este „firesc” sau „corect”. Această presupunere poate conduce la judecăți, conflicte sau rezistență la schimbare. Exercițiile experiențiale simple care implică corpul pot face aceste mecanisme mai vizibile într-un mod sigur și accesibil.
Instrumentul „Schimbă-ți perspectiva” utilizează metafore bazate pe corp (încrucișarea degetelor și a brațelor) pentru a ilustra faptul că ceea ce este firesc pentru unii poate părea nefiresc pentru alții. Prin experimentarea directă a disconfortului provocat de schimbarea unei poziții automate, participanții pot înțelege mai ușor modul în care funcționează schimbarea perspectivei atât la nivel cognitiv, cât și emoțional.
Exercițiul creează un spațiu de reflecție asupra diferențelor individuale și evidențiază importanța deschiderii și a empatiei.

Grup țintă

Vârstă: 16–30 de ani (adaptabil și pentru adulți)
Profil: elevi, tineri NEET, tineri proveniți din medii vulnerabile, grupuri diverse (urban/rural, minorități)
Context: medii de educație formală și non-formală (activități educaționale, ateliere, sesiuni de formare)

Context de utilizare

Locație: școli, ONG-uri, centre de tineret, centre comunitare etc.

Tipuri de competențe și dimensiuni abordate

Competențe socio-emoționale: empatie, toleranță, acceptarea diferențelor
Competențe relaționale: comunicare deschisă, reducerea tendinței de a judeca
Competențe de autoreglare: tolerarea disconfortului
Competențe de conștientizare: conștientizarea propriilor comportamente și perspective automate, flexibilitate cognitivă, gândire critică

Descrierea activității – pas cu pas

Pasul 1: Introducere – „Toți suntem diferiți”

Durată: 5 minute

Procedură: Participanții sunt rugați să își împreuneze mâinile astfel încât degetele să se întrețese. Apoi, sunt invitați să observe care deget mare se află deasupra.
În continuare, participanții sunt invitați să ridice mâna dacă, la fel ca facilitatorul, au degetul mare stâng deasupra (li se explică faptul că pentru acest pas își pot desprinde mâinile). Aproximativ jumătate dintre participanți ridică mâna, indiferent dacă sunt dreptaci sau stângaci. Ulterior, ceilalți participanți sunt invitați să ridice mâna — cei care au avut degetul mare drept deasupra.
Facilitatorul subliniază faptul că ceea ce este firesc pentru unii poate părea nefiresc pentru alții. De exemplu, presupunem adesea că oamenii ar trebui să perceapă lucrurile în același mod ca noi, însă acest exercițiu simplu arată că realitatea poate fi percepută diferit.

Tabelul 1. Acțiuni – Pasul 1

Acțiunile facilitatorului	Acțiunile participanților
Invită participanții să își împreuneze mâinile cu degetele întrețesute.	Realizează exercițiul și observă diferențele de poziționare a degetului mare între participanți.
Le cere să observe care deget mare se află deasupra.
Solicită participanților să ridice mâna în funcție de poziția degetului mare.
Evidențiază distribuția aproximativ egală a pozițiilor în cadrul grupului.

Reflecție: Acest exercițiu îi ajută pe participanți să conștientizeze faptul că oamenii sunt diferiți și că ceea ce este firesc pentru unii poate părea nefiresc pentru alții. Totodată, evidențiază importanța schimbării perspectivei, chiar și atunci când acest proces provoacă disconfort.

Pasul 2: Schimbarea poziției

Durată: 3 minute

Procedură: Facilitatorul le cere participanților să schimbe poziția degetelor, asigurându-se că nu este schimbată doar poziția degetului mare, ci a tuturor degetelor.
Atunci când sunt întrebați cum se simt după această schimbare, participanții răspund de obicei folosind cuvinte precum: „ciudat”, „stânjenitor” sau „inconfortabil”.

Tabelul 2. Acțiuni – Pasul 2

Acțiunile facilitatorului	Acțiunile participanților
Solicită participanților să schimbe complet poziția degetelor.	Schimbă poziția degetelor conform instrucțiunilor.
Întreabă participanții cum se simt după schimbare.	Reflectează și împărtășesc modul în care percep noua poziție (de exemplu: ciudată, stânjenitoare, inconfortabilă).

Reflecție: Exercițiul îi ajută pe participanți să devină mai conștienți de diversitatea modurilor în care oamenii trăiesc aceeași situație și să reflecteze asupra propriei perspective asupra realității.

Pasul 3: Exercițiul „Brațele încrucișate”

Durată: 5 minute

Procedură: După finalizarea exercițiului anterior, participanții sunt invitați să încerce o „variantă mai avansată”. În acest exercițiu, li se cere să își încrucișeze brațele și să observe care braț se află deasupra.
Ca și în exercițiul anterior, participanții ridică mâna în funcție de brațul aflat deasupra. Facilitatorul evidențiază faptul că mulți dintre cei care au avut degetul mare drept deasupra în exercițiul anterior au acum brațul opus deasupra.
La fel ca înainte, grupul este împărțit aproximativ egal între cele două variante. Participanții sunt apoi invitați să încerce poziția „inversată” a brațelor. Cei mai mulți descriu această experiență ca fiind „și mai ciudată” decât exercițiul anterior.
Facilitatorul subliniază din nou faptul că ceea ce este firesc pentru unii poate părea forțat pentru alții și invers.

Tabelul 3. Acțiuni – Pasul 3

Acțiunile facilitatorului	Acțiunile participanților
Invită participanții să își încrucișeze brațele și să observe care braț se află deasupra.	Experimentează noua poziție a brațelor și observă disconfortul sau stânjeneala asociate acesteia.
Evidențiază diferențele față de exercițiul anterior.
Le solicită participanților să schimbe poziția brațelor.

Reflecție: Exercițiul funcționează ca o metaforă pentru modul în care oamenii percep realitatea în mod diferit. Unele persoane pot aborda lucrurile într-un mod mai flexibil și sănătos, în timp ce altele pot avea nevoie să își schimbe perspectiva într-un mod care pare inconfortabil, deși pentru alții este firesc.
Adesea, presupunem că ceilalți filtrează realitatea în același mod ca noi și tindem să facem prea multe presupuneri, în loc să ne deschidem către alte perspective. Așa cum fiecare persoană își poate schimba poziția degetelor sau a brațelor, la fel își poate modifica și tiparele rigide de gândire, care conduc adesea la senzația de blocaj.

Pasul 4: Reflecție ghidată

Durată: 5–7 minute

Procedură: După finalizarea exercițiilor experiențiale, facilitatorul invită participanții la o reflecție ghidată. Accentul este pus pe legătura dintre disconfortul fizic resimțit în timpul exercițiilor și situațiile din viața reală în care schimbarea unei perspective cognitive sau emoționale este necesară, dar dificilă.
Reflecția are loc într-un mediu sigur, lipsit de presiune, în care participanții nu sunt așteptați să ofere răspunsuri „corecte”.

Tabelul 4. Acțiuni – Pasul 4

Acțiunile facilitatorului	Acțiunile participanților
Adresează participanților următoarele întrebări:	Reflectează asupra întrebărilor și oferă răspunsuri.
„Ce vi s-a părut firesc și ce vi s-a părut inconfortabil?”
„Unde întâlnim situații similare în viața reală?”
„Ce înseamnă să ne schimbăm perspectiva?”

Reflecție: Această etapă îi ajută pe participanți să integreze experiența fizică la nivel cognitiv și emoțional, transformând exercițiul într-o metaforă conștientă pentru viața reală. Participanții pot observa că schimbarea perspectivei este adesea însoțită de disconfort, rezistență sau confuzie.
Totuși, acest disconfort nu reprezintă un semn de pericol, ci mai degrabă un indicator al ieșirii din tiparele automate de gândire și reacție.

Materiale necesare: Nu sunt necesare materiale fizice.

Posibile adaptări

Reflecția poate fi realizată în grupuri mici, utilizând un limbaj simplificat, un ritm mai lent și acordând mai mult timp pentru reflecție. Este important să se evite exercitarea presiunii asupra participanților pentru a vorbi.

Evaluarea impactului activității

Indicatori	Metode de evaluare
Nivelul de conștientizare a diferențelor de perspectivă	Mini-sondaj înainte și după activitate
Disponibilitatea de a accepta disconfortul schimbării	Afirmații precum: „Oamenii văd lucrurile diferit față de mine.”
Deschidere față de perspective diferite	„Pot încerca să-mi schimb perspectiva.” (Scala 1–5)
	Un feedback alternativ poate consta într-un cuvânt final referitor la ceea ce participanții rețin din exercițiu.

Reacții observate în timpul activității pilot

Reacțiile participanților din cadrul acestei sesiuni au diferit ușor între grupele de vârstă și între fete și băieți, oferind informații valoroase pentru practicieni.
În ambele grupuri, fetele s-au implicat, în general, mai rapid în reflecția verbală și au fost mai dispuse să își exprime sentimentele legate de disconfort, stânjeneală și schimbarea perspectivei.
Băieții, în special cei din grupul mai tânăr, au avut tendința de a-și exprima reacțiile inițial prin indicii non-verbale, precum râsul sau ezitarea, însă s-au implicat treptat mai mult în etapa de reflecție ghidată.
În grupul mai mare, atât băieții, cât și fetele au demonstrat un nivel mai ridicat de autocunoaștere și au reușit să realizeze mai clar legătura dintre experiența fizică a disconfortului și situațiile din viața reală care necesită flexibilitate cognitivă sau emoțională.
Per ansamblu, activitatea a creat un spațiu sigur și favorabil implicării pentru ambele sexe, susținând deschiderea, înțelegerea reciprocă și dialogul reflexiv.

Riscuri și avertismente

Evitați ridiculizarea participanților.
Nu forțați împărtășirea experiențelor personale.
Instrumentul nu abordează trauma, ci urmărește în principal creșterea gradului de conștientizare.